SÃ NE DESLUSIM…

Cel mai important si spectaculos fenomen petrecut în cultura românã din ultimul deceniu este cu sigurantã deschiderea editorialã, oferta de carte din domenii care în intervalul comunist aveau gustul fructului oprit. Lucrãri de antropolgie, psihanalizã, istoria religiilor, politologie, teologie, istoria mentalitãtilor, istoria comunismului si Gulagul, memorialisticã, ocultism, scientologie, S.F., filozofie si cîte alte teritorii ale cunoasterii au invadat literalmente piata de carte. O "foame" de informatie acumulatã în atîtea zeci de ani de cenzurã ideologicã a absorbit într-un ritm incredibil (mai ales la început, cînd si preturile erau încã accesibile) tiraje impresionante. Literatura s-a vãzut "marginalizatã". Folosesc ghilimelele pentru cã nu cred deloc în realitatea fenomenului. Cultura românã în comunism a fost literaturo-centristã. Literatura devenise un fel de rezervatie naturalã în care se putea descoperi specii dispãrute, dar numai acolo. Recîstigarea libertãtii de a scrie n-a fãcut decît sã readucã literatura la rolul ei firesc.
Am avut nevoie de acest preambul pentru a justifica titlul si rostul rubricii de fatã. Între miile de tomuri care ne-au îmbogãtit bibliotecile si creierele multe sunt realmente de raftul întîi, cãrti capitale din disciplina respectivã, multe dintre ele abia acum accesibile cititorului român obisnuit. Din convingerea cã o revistã de culturã este obligatã sã dea seama despre un astfel de fenomen extraordinar am propus aceastã paginã în care voi încerca o sinteticã semnalizare a celor mai interesante aparitii (mai noi sau mai vechi, hazardul lecturii are si el un rol deloc de neglijat) din acele domenii pe care le aminteam mai sus. Generatia trecutã de 30 de ani care si-a fãcut studiile în perioada relaxãrii ideologice de dupã 1965 nu poate uita rostul fundamental pe care cîteva colectii: Studii de la Ed.Univers, Eseuri de la aceeasi editurã, aparitiile din Editura Meridiane, Romanul secolului.XX si Meridiane (ulterior Globus) tot de la Univers, Clasicii filozofiei universale si Bibliotheca orientalis de la Editura Stiintificã si Enciclopedicã, l-au avut în formarea lor intelectualã chiar dupã 1971 cînd a reînceput strîngerea surubului si cînd aceste colectii au continuat totusi sã aparã (cu cîte dificultãti!). Atît cît s-a putut, texte fundamentale din umanioare au format astfel un fundament cultural care a tinut loc uneori si de profesori si a creat , alternativa la cretina propagandã oficialã. Prin extrapolare, mã întreb ce efecte extraordinare va avea peste nu multi ani aceastã "explozie de carte" în care tînãra generatie creste firesc. Existã o frenezie a recuperãrii bibliografice, s-a nãscut o adevãratã "generatie Humanitas", cum a fost numitã cu dreptate, existã eruditi si super-competente în cele mai exotice discipline academice, chiar dacã "bucurîndu-se" de totala ignorare (si ignorantã) a presei si, în consecintã, a publicului.
Nu e putin lucru sã ai pe raftul întîi al bibliotecii personale ori publice cãrti care decenii de-a rîndul au fost la index, au circulat în clandestinitatea xeroxurilor, ba chiar în copii dactilo, se împrumutau cu parcimonie, numai la prieteni de încredere si "doar pentru o noapte", ba se fãcea chiar puscãrie pentru detinearea si comentarea lor. Nu e putin lucru sã ai la îndemînã integralitatea operelor lui Mircea Eliade si Ioan Petru Culianu, Eugen Ionescu si Mircea Vulcãnescu, Emil Cioran si Petre Þutea. pentru a cita doar pe românii cei mai cunoscuti recuperati editorial în acesti ani. Îmi amintesc fãrã sã pot evita oarecare nostalgie cum copiam rînd cu rînd, paginã cu paginã Aspects du Mythe a lui Eliade sau Qu'est-ce que la métaphysique? a lui Heiddeger în sala somptuoasã de lecturã a decedatei, incendiatei B.C.U. (Biblioteca Centralã Universitarã). O astfel de trudã nu mai este, slavã Domnului, necesarã astãzi, cãrtile ne sunt la îndemînã, totul e ce faci cu ele.
Douã sunt orizonturile temporale din care se hrãneste acest elan recuperator. O bibliografie ceva mai veche (respectiv prima jumãtate a secolului) plus una a deceniilor 60-70. Sã spunem de la Unamuno la Foucault. Si o bibliografie de strictã actualitate, de ultimul rãcnet, nu mai veche de cîtiva ani. Ambele directii sunt deplin justificate si trebuie consumate cu aceeasi intensitate. Rubrica de fatã nu are pretentii de studiu specializat, se vrea o semnalare, un indicator informativ si orientativ într-un hãtis care uneori ia aspect de junglã si mai ales pentru cititorul tînãr (destinatarul privilegiat al acestei rubrici), cãruia scoala e departe de a-i putea oferi o clarã orientare culturalã, pune suficiente probleme de informare, orientare si valorizare.
Varietatea nu trebuie sã deconcerteze, este tocmai elementul cel mai îmbucurãtor, unul dintre putinele semne de normalitate ale metabolismului nostru cultural altfel atît de sincopat de neputinte materiale, institutionale sau "mentaliste". Pentru scriitorul de azi a trecut timpul "suptului din condei". Exercitiul scrisului, indiferent dacã este vorba despre poezie sau prozã, a încetat de multã vreme de a mai fi o simplã chestiune de "talent", devenind un act de cunoastere a unor subtile si foarte complicate mecanisme de generare textualã sau de influentare a receptorului. Apoi, ca intelectual, scriitorul este chemat sã dea niste rãspunsuri, existã fatã de el niste asteptãri (justificate sau nu, asta e altã poveste) ale publicului, ceea ce îi impune o bunã cunoastere a istoriei, sociologiei, psihologiei colective, politologiei, sociologiei etc.
Pentru toate aceste motive deschidem în Sinteze Literare o paginã de prezentare a unor cãrti pe care ne-am bucura sã le gãsim în raftul întîi al bibliotecilor a cît mai multora dintre cititorii nostri.